Raportul asupra cauzelor insolvenței: ce afli din el despre debitor

Dintre toate actele unei proceduri de insolvență, raportul asupra cauzelor e cel care seamănă cel mai mult cu o anchetă. Practicianul pune pe hârtie de ce a ajuns firma în încetare de plăți, ce s-a întâmplat cu bunurile ei în ultimii doi ani și dacă cineva ar putea fi obligat să plătească din buzunarul propriu. Pentru un creditor chirografar, de multe ori acesta e documentul care spune dacă mai există vreo cale de recuperare în afară de averea debitorului.

Cine îl scrie și când

În procedura generală, administratorul judiciar întocmește un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență. Termenul îl stabilește judecătorul-sindic, dar nu poate depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar (art. 58 alin. 1 lit. b din Legea 85/2014). În procedura simplificată, același raport îl face lichidatorul judiciar, cu aceeași limită de 40 de zile, dacă nu fusese deja întocmit de administratorul judiciar (art. 64 lit. a).

În cazuri de complexitate ridicată, la cererea motivată a practicianului, judecătorul-sindic poate prelungi termenul cu cel mult 40 de zile (art. 97 alin. 1).

Ce trebuie să conțină

Legea cere trei lucruri de bază: cauzele insolvenței, eventualele indicii despre persoanele cărora le-ar fi imputabilă și premisele pentru a le atrage răspunderea potrivit art. 169–173. Din decembrie 2025, art. 97 alin. 1^1 enumeră și informațiile concrete pe care raportul trebuie să le cuprindă:

Pe lângă acestea, raportul spune dacă există o posibilitate reală de reorganizare sau, dacă nu, propune intrarea în faliment (art. 97 alin. 2).

Cum îl obții

Un anunț despre depunerea raportului se publică în BPI, iar o copie se depune la grefa tribunalului. Raportul poate fi consultat la sediul administratorului judiciar, pe cheltuiala celui care îl cere. Mai simplu: oricare creditor îl poate primi prin e-mail, la cerere, la adresa pe care o indică practicianului (art. 97 alin. 1^2).

Cum îl citești ca un creditor

Nu te opri la concluzie. Caută în text răspunsuri la întrebările de mai jos.

1. Și-a predat conducerea actele contabile? Dacă documentele contabile nu au fost predate practicianului, legea prezumă culpa și legătura de cauzalitate pentru fapta de a nu fi ținut contabilitatea conform legii. Prezumția e relativă, deci poate fi răsturnată. Aceeași prezumție funcționează și când firma nu și-a depus din culpă situațiile financiare sau declarațiile fiscale înainte de deschidere (art. 169 alin. 1 lit. d).
2. Au plecat bunuri spre firme apropiate? Transferul activelor sau al unei părți semnificative din afacere către o persoană strâns legată, cu intenția de a continua activitatea prin noua firmă și de a sustrage bunurile de la creditori, e o faptă distinctă (art. 169 alin. 1 lit. e^1).
3. A fost plătit cineva cu preferință chiar înainte? Plățile făcute în luna dinaintea încetării plăților unui singur creditor, în dauna celorlalți, sunt și ele pe listă (art. 169 alin. 1 lit. g).
4. Ce acte ar putea fi anulate? Raportul ar trebui să indice transferurile gratuite, vânzările sub valoare sau garanțiile constituite în perioada suspectă. Pe baza lui se pornesc acțiunile în anulare.
5. Ce propune practicianul? O formulare de tipul „nu au fost identificate elemente” fără nicio analiză a actelor din ultimii doi ani e mai puțin decât cere legea.

Dacă nu ești de acord: obiecțiuni în 30 de zile

În 30 de zile de la publicarea anunțului în BPI, oricare creditor și debitorul pot formula obiecțiuni atât la conținutul raportului, cât și la concluziile practicianului. Judecătorul-sindic le trimite practicianului pentru un punct de vedere și le soluționează în camera de consiliu (art. 97 alin. 1^3). Raportul modificat sau menținut se depune din nou la grefă și se poate primi, la cerere, tot pe e-mail.

Obiecțiunile au sens când ai informații pe care practicianul nu le are: facturi, contracte, corespondență din care reiese că bunuri sau bani au plecat spre persoane apropiate de debitor.

De ce data publicării contează

Raportul pornește ceasul pentru două tipuri de acțiuni.

• Răspunderea persoanelor vinovate. Acțiunea din art. 169 se prescrie în 3 ani. Termenul curge de la data la care persoana vinovată a fost cunoscută sau trebuia cunoscută, dar nu mai târziu de data publicării raportului în BPI (art. 170). Practicianul trebuie să promoveze acțiunea ori de câte ori identifică persoanele culpabile, iar în forma actuală a legii o poate introduce și orice creditor interesat (art. 169 alin. 2).
• Anularea actelor frauduloase. Practicianul poate introduce acțiunea în anulare în termen de un an de la expirarea termenului pentru întocmirea raportului, dar nu mai târziu de 16 luni de la deschiderea procedurii. Dacă nu o face, o pot introduce comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de 50% din creanțele înscrise (art. 118).

Pe scurt: dacă raportul indică persoane și fapte, dar nimeni nu acționează, termenele curg oricum. Despre condițiile în care administratorul răspunde cu averea lui găsești detalii în articolul despre răspunderea administratorului pentru insolvența firmei. Dacă te gândești să pornești singur o astfel de acțiune, discută întâi cu un avocat: ea se judecă separat, cu probe, și are costuri.

Când raportul propune falimentul

Dacă raportul arată că reorganizarea nu e posibilă, propunerea de intrare în faliment se supune votului adunării creditorilor. Creditorii care controlează debitorul sau care au făcut parte din conducerea lui în cele 6 luni dinaintea deschiderii nu au drept de vot asupra acestei propuneri (art. 97 alin. 4 și 5). Anunțul despre raport, convocarea pentru vot și hotărârea care urmează apar toate în BPI; le găsești în dosarul debitorului pornind de la căutarea după firmă sau CUI.